Astăzi norii nomazi şi-au făcut apariţia, formând o plasă întunecoasă ce nu lăsa soarele să-şi reverse căldura înnăbuşitoare asupra oraşului. Mă simţeam copleşit de un val de imaginaţie, gânduri şi vise ce demonstrau cât de superficială şi lipsită de profunzimea caracteristică omului este lumea de astăzi . M-a răpus neputinţa de a schimba ceva, amintindu-mi de intensitatea cu care trăiau oamenii din cărţile pe care astăzi nimeni nu le apreciază.
- Păcat!
Pot schimba viaţa şi gândirea oamenilor uitaţi de sentimente, pot sădi în ei personalitatea de mai târziu care poate impresiona într-o discuţie. Toţi cei ce citesc sunt „aruncaţi” în aceeaşi oală cu tocilarii, o altă prejudecată pripită adoptată de foarte mulţi adolescenţi în ziua de astăzi.
„Tu citeşti?” încep să aud din ce în ce mai des, de la multe persoane. E aşa trist să vezi cum lucrurile ce au o importanţă vitală asupra vieţii nu sunt preţuite şi devenim din ce în ce mai superficiali şi, lipsiţi de misterul acela specific oamenilor care generează chimia dintre 2 persoane. Am uitat toate aceste lucruri care dau sens vieţii deoarece ne-am obişnuit cu acest confort zilnic, oferit de tehnologie şi, astfel gândirea noastră „amorţeşte” rămânând la stadiul de neevoluat, neputând să realizăm că viaţa nu e aşa uşoară, că e dură şi trebuie să rezişti cu ajutorul psihicului si personalităţii dezvoltate devreme cu ajutorul lucrurilor mărunte.
