Romanian Music Awards 2010

Ieri, 10 iulie 2010, au fost decernate premiile muzicale româneşti la Craiova, pentru cea de-a 2-a oară consecutiv. Când am auzit că se organizează iarăşi în capitala Olteniei, mi-am zis că trebuie să „aterizez” şi eu cu prietenii mei acolo, deoarece am crezut că va fi o experienţă pe care nu o vom uita curând, şi am avut dreptate. Bineînţeles că am mers cu trenul, fiindcă îţi conferă o subtilă senzaţie de libertate. Pe tot parcursul drumului nu am stat deloc, cântam cu toţii şi făceam predicţii referitoare la premii. Odată ajunşi acolo am început să ne facem loc prin mulţimea de oameni care se aşezaseră de ceva timp acolo, aşteptând cu sufletu’ la gura începerea spectacolului. Încet, încet şi-au făcut apariţia şi vedetele, fiecare având un look impecabil, peste puţin timp au urcat pe scenă şi gazdele spectacolului, Giulia şi Connect-R. După ce au cântat câteva vedete a început decernarea premiilor, de care am fost dezamăgit în mare parte... Cum să ia premiul Best Group, Dj Project cu Giulia? Când Voltaj sunt pe departe mult mai închegaţi şi mai buni din punct de vedere muzical? Ca să nu mai zic de premiul pentru cel mai bun show pe care l-a luat Inna, bineînţeles, iar cei de la Voltaj au avut o prestaţie explozivă, şi mult mai bună din punct de vedere al live-ului, având în vedere că Inna în duetul cu Andreea Bănică, a zis: „Şi la partea mai grea va cânta Andreea!”. În concluzie am fost dezamăgit că Inna a luat atâtea premii pe care sincer, nu le merita... Oricum, eu şi prietenii mei ne-am distrat la maximum!

O descriere

Trăiesc într-un mic oraş numit Rovinari, unde nu există activitate culturală. Un oraş prăfuit, gri în care oamenii gândesc cât se poate de superficial, fără să aibă aşteptări prea mari de la viaţă, fiind crescuţi într-un mediu uşor ”relaxat”, poate prea relaxat din punct de vedere al educaţiei în familie, părinţii aruncând vina în cocoaşa profesorilor care trebuie să modeleze un caracter deja format, prin concluzie nu se poate mai mult având în vedere comportamentul adulţilor. Din când în când mai avem parte de un concert electoral diluat cu vedete şterse, de mâna a 2-a, care nu ştiu să atragă decât persoanele care nu pot recunoaşte muzica bună când o aud. Un lucru bun e că am prieteni care simt la fel şi ne putem simţi bine făcând lucruri pe care alţii le privesc cu reticenţă. Eu mă pot considera fericit că nu fac parte din categoria oamenilor “obişnuiţi” din Rovinari, deoarece nu ascult manele la maximum in fiecare dimineaţă, trezindu-mi vecinii cu mult “bun simţ”. În concluzie Rovinariul este un oraş plin de oameni care nu au vise, sau sunt prea fricoşi sa lupte pentru ele.

Radu Almăşan

Astăzi, pe când stăteam plictisit în faţa monitorului primesc un link de la o prietenă cu o bucată din emisiunea „Happy Hour”, unde Radu Almăşan cânta melodia „Rock’n’roll pe canapea” care pot spune că mi-a dat fiori, o melodie care ar trebui apreciată de multă lume, pentru că asta este muzica ce influenţează viaţa unui om. Radu Almăşan a fost preferatul meu de când eram mic şi ascultam cuprins de euforie „Bosquito” dansând fără să mă opresc. Cei drept pe vremea aceea era pe val, dar cum spune şi melodia „Chipu-mi schimbă, dar năravul ba!”, iar asta s-a întamplat şi cu el.

Prima mea creaţie...

Noaptea


Soarele se topeşte-ntr-un apus însângerat,
Natura e cuprinsă de a lumii nostalgie
Şi sufletul mi-l simt pătat,
Copleşit de măreţie.

Singură pe cer stă luna argintie,
Stă lipsită de tovărăşie.
Stelele cu norii formează o plasă
În care se pierde imaginaţia noastră.