Bătaie de cap

Entuziasmat de începerea liceului, m-am gândit că trebuie să-mi scot faţa de sărbătoare de la naftalină, că de, nu în fiecare zi păşeşti cu emoţie pe poarta liceului.

Prima zi(luni), interesantă aş putea spune, colegi noi, diriginta, şi discursul inevitabil ce nu a ajuns până la timpanul nostru pentru a ne “gâdila” auzul.

A 2-a zi(marti), eram aşa pierdut în spaţiu ca un boboc ce sunt, încât nu am putut face cunoştinţă cu întregul “penitenciar” dar, am reuşit să fac un schimb de saluturi politicoase cu colegii şi m-am calmat când am vazut că nu se insistă pe uniformă, doar pe decenţă, spre extazul meu interior.

Următoarele zile am picat în puţul socializării, încercând să-mi fac cât mai mulţi prieteni de la care să aflu micile secrete ce te ajută să supravieţuieşti în mediul ostil în care s-a transformat şcoala datorită sistemului educaţional extra aglomerat care îţi acordă timp doar pentru respirat, câteodată, deoarece oamenii de la conducerea Ministerului Educaţiei au uitat de faptul că şi ei au fost adolescenţi scârbiţi de sufocarea provocată de şcoală.

Tot ceea ce îmi dăduse aripi la început, m-a făcut să mă prăbuşesc ulterior, când am fost lovit ca de un autobuz, aflând de regulile stricte pe care trebuie să le respectăm altfel vom avea parte de o excursie plină de suspans în biroul directorului, care se impune cu adevărat.
Duc dorul generalei pe care o uram acum câteva luni, generala permisivă unde puteai să scoţi câte un cuvânt mai deplasat, ceea ce nu se întamplă la liceu unde trebuie să crâşneşti din dinţi şi să dai dreptate necondiţionat.

Seriale

Acum că-ncepe şcoala sunt nevoit să fac inventarul multelor seriale de care sunt dependent (din păcate). Nu mă pot abţine să le savurez, serialele şi cărţile sunt marile mele slăbiciuni. Mă mulţumesc cu ele, decât să depind de jocuri, mai bine de o carte şi un serial bun, aş putea spune că sunt obsedat de ele...:|, când prind o bucată de timp care se plictiseşte o exploatez cu ajutorul lor:)), mă liniştesc, efectiv. Sunt fanul serialelor pentru că toată povestea e mai elaborată, ai parte de mai multe detalii decât într-un film unde acţiunea e grabită ca să o poată concentra într-o oră şi puţin sau e diluată lipsită de părţile incitante care te ţin în suspans, plus că trebuie să aştepţi mai mult pentru a vedea părţile ce continuă să apară. Această slăbiciune e o „moştenire” de la o prietenă care a văzut de 2 ori mai multe seriale ca mine (doar că ea mai pierde acţiunea şi data când apar, iar cu ocazia asta îi fac si memoria de râs:)) ). Am tot încercat să mai exclud câteva din lista lungă şi în continuă formare dar, fără a reuşi pentru că, atâta timp cât am reuşit să văd mai bine de 7 sezoane din serialul x ar fi stupid să pun pe „pauză” vizionarea acestuia tocmai acum. Prietenii îmi tot spun că nu-mi fac bine dar, sunt drogurile la care nu pot renunţa pentru că îmi oferă o stare de euforie şi un orgasm intens al imaginaţiei care pluteşte uşor prin celulele corpului meu. Ar trebui să pună cineva bazele unui cerc numit „Cinefilii anonimi”, cred că va avea succes şi va avea mulţi adepţi peste tot, ce ziceţi? Acum la sfârşitul postării o să înşir câteva din serialele urmărite de mine:














Aveţi şi alte recomandări?

Prima zi de liceu

Abia aştept să încep călătoria prin cimitirul tinereţii mele(cum îi zicea Bacovia), să simt totul amplificat şi să-mi definesc personalitatea, să leg prietenii care vor dura mult după ce nu vom mai fi colegi. Sper să fie exact cum aud la toată lumea: „Anii de liceu o să fie cei mai frumoşi ani din viaţă”. Abia aştept nebuniile pe seama cărora vom râde neîncetat peste ani când o să ne revedem, emoţiile pe care le simţim cu toţii la orice lucrare cu copiuţa ascunsă in fel şi fel de locuri sau emoţia primului 2 luat ca şi premiu după o repriză rapidă de copiat, râsetele din ultima bancă care sfârşesc tot timpu într-un duet mut spre deliciul profesorilor acrii. Sunt curios cum or să fie fetele, având în vedere că sunt 23 în clasa mea, dar de obicei băieţii din primu’ an sunt invizibili, sper să am puterea de a fi observat:)). Îmi doresc să nu fiu nevoit să port vreo uniformă incomodă sau ceva în genu’ pentru că nu mă simt în largul meu, de aceea am urât-o încă din clasele primare. Sunt aşa nerăbdător să simt fiorul primei zile de liceu încât am început să visez cu ochii deschişi cum mi-aş dori să fie:D dar, când mă gândesc cât de repede vor trece toate aceste „condimente” ale adolescenţei îmi dau seama că trebuie să profităm la maxim, pentru că nu suntem în „Heroes”:)), din păcate.