Noaptea
Soarele se topeşte-ntr-un apus însângerat,
Natura e cuprinsă de a lumii nostalgie
Şi sufletul mi-l simt pătat,
Copleşit de măreţie.
Singură pe cer stă luna argintie,
Stă lipsită de tovărăşie.
Stelele cu norii formează o plasă
În care se pierde imaginaţia noastră.
hmmm...:P
ReplyDelete