Abia aştept să încep călătoria prin cimitirul tinereţii mele(cum îi zicea Bacovia), să simt totul amplificat şi să-mi definesc personalitatea, să leg prietenii care vor dura mult după ce nu vom mai fi colegi. Sper să fie exact cum aud la toată lumea: „Anii de liceu o să fie cei mai frumoşi ani din viaţă”. Abia aştept nebuniile pe seama cărora vom râde neîncetat peste ani când o să ne revedem, emoţiile pe care le simţim cu toţii la orice lucrare cu copiuţa ascunsă in fel şi fel de locuri sau emoţia primului 2 luat ca şi premiu după o repriză rapidă de copiat, râsetele din ultima bancă care sfârşesc tot timpu într-un duet mut spre deliciul profesorilor acrii. Sunt curios cum or să fie fetele, având în vedere că sunt 23 în clasa mea, dar de obicei băieţii din primu’ an sunt invizibili, sper să am puterea de a fi observat:)). Îmi doresc să nu fiu nevoit să port vreo uniformă incomodă sau ceva în genu’ pentru că nu mă simt în largul meu, de aceea am urât-o încă din clasele primare. Sunt aşa nerăbdător să simt fiorul primei zile de liceu încât am început să visez cu ochii deschişi cum mi-aş dori să fie:D dar, când mă gândesc cât de repede vor trece toate aceste „condimente” ale adolescenţei îmi dau seama că trebuie să profităm la maxim, pentru că nu suntem în „Heroes”:)), din păcate.
No comments:
Post a Comment