Cuvintele.

Cuvintele sunt armele nucleare suficient de puternice să distrugă suflete, şi să lase în urma lor, cratere imense, unde se cuibăreşte neîncrederea. Ele (cuvintele) pot manipula, împletindu-le întru-un mod diabolic, te pot face să obţii ce vrei, să ai putere absolută. Politicienii, de exemplu, sunt conştienţi de toată influenţa pe care o posedă prin grăirea unor sunete articulate, şi bineînţeles, învelite în cel mai al dracu’ ambalaj, discursurile. Discursurile sunt cocktailuri tari, ori slabe, pentru că pot îmbăta minţi, inducând comă controlului de sine, sau au puterea de a mangâia un suflet pătat cu suferinţă, devenind un pansament ce astupă o rană adâncă. Sunt, totuşi, foarte periculoase. Fiecare om are un mod distinct prin care interpretează tot ce urechea înghite; un lucru bun poate fi metamorfozat într-unul rău, de o minte confuză, ori răul se poate preschimba în binele suprem. Gândiţi-vă că până şi muzica are nevoie de versuri, care să plutească uşor pe aripile sunetului şi să vindece existenţe bolnave. Cuvintele sunt calea de transmitere a blestemelor ce cad asupra persoanelor ce stârnesc ură în jurul lor, sunt podul ce leagă binele de rău, o viaţă de altă viaţă şi toţi oamenii în acelaşi timp într-o plasă infinită din care nu pot scăpa, pentru că sunt dependenţi de litere, care împreună, contopindu-se, ajung cuvinte, care împrietenite, duc la propoziţii şi tot aşa, până realizează că nu se poate fără…